8 Septembrie 2006
Ca si in programul electoral, noul guvern a anuntat intentia de a modifica legea Bossi-Fini (l.30 Iulie 2002, nr. 189) si de a introduce noutati ulterioare ca exemplu, proiectul de lege in materie de cetatenie (unde nu vor lipsi comentariile) si mult cunoscutul decret fluxuri (planul de decret al Presedintelui Consiliului de Ministri referitor la programarea ulterioara a fluxurilor de intrare a muncitorilor extracomunitari non sezonieri pe terotoriul statului pt. anul 2006).
Inca din primavara guvernul in special Ministrul pt. Solidarietate Sociala Ferrero, si-au manifestat bunavointa de a mari cotele.
Pe scurt, pt a evita ambiguitati si nu in ultimul rand pt a evita erori dramatice din partea imigrantilor, extinderea numerica a cotelor nu e nici sanatoria nici regularizare.
In data de 14 Martie 2006, cu ocazia decretului fluxuri, au fost prezentate circa 540mii de cereri de autorizare de intrare din exterior, bazat pe presupuneri teoretice a prezentei muncitorilor straini in afara statului italian.
Intrucat cotele disponibile nu erau suficiente, decizia guvernului a fost aceea de a crestere numarul lor.
Aceasta, inainte de toate, nu ofera posibilitatea, pt cine este deja in Italia si lucreaza la negru in conditii de ilegalitate la angajatorul care prezentase cererea, de a regulariza propria sa pozitie ramanand aici.
Vine subliniat faptul ca ramane ferm criteriul pt care acesti muncitori, ce nu ar trebui sa fie prezenti in Italia, vor trebui sa astepte lungul proces de eliberare a autorizatiei de intrare si odata eliberata nulla osta angajatorului si transmisa catre muncitor (teoretic prezent in afara statului), acestia vor putea sa se prezinte la consulatele italiene competente de pe teritoriul lor pt a cere eliberarea vizei de intrare pe motiv de munca subordinata. In consecinta e necesara intoarcerea in propria tara riscand expulzarea.
Reintoarcerea in propria tara ca si clandestin
Aproape toti muncitorii interesati vor fi asadar constransi sa iasa in clandestinitate din Italia asa cum au intrat recurgand in mod plauzibil la diversi oportunisti evitand cu mare atentie de a lasa urme a prezentei sale in Italia (cum ar fi stampila de iesire din spatiul Shengen de pe pasaport).
Solicitantul va trebui pe urma sa astepte tot timpul necesar (mult dupa experienta practica intalnita in acesti ani) pt a obtine de la consulatul italian eliberarea vizei de intrare. Odata realizat acest parcurs rocambolesc, muncitorii vor putea in sfarsit sa intre pe poarta principala, ramasi intre timp fara loc de munca si fara venit pt luni intregi, cu riscul ca in acest interval, daca au continuat sa locuiasca ilegal in Italia, sa fie loviti de o dispozitie de expulzare ce ar impiedica completarea procedurii de autorizatie la intrarea in Italia.
O procedura lunga cu multe riscuri
Pe de alta parte trebuie considerat ca tocmai incetineala de acest tip de procedura va avea ca si consecinta obligarea muncitorilor de a convinge angajatorul sa-si mentina disponibilitatea sa de angajare; daca intre timp isi schimba idea si renunta la cerere, muncitorii insasi vor pierde posibilitatea de a intra cu acte in regula in Italia.
Daca consideram ca in totalitatea aproximativa a cazurilor se vorbeste de muncitori (mai cu seama domestici) ce lucreaza deja in conditii ilegale, si daca consideram ca autorizatia intrarii poate fi eliberata doar angajatorului ce prezentase – nu pentru altul divers, inlocuit succesiv – iata ca in lunga perioada de asteptare pentru obtinerea autorizatiei, acestia vor continua sa riste expulzarea. Riscurile pot sa consiste intr-un control al politiei pe teritoriul italian sau ocazional in tranzitul la frontiera. Daca acesti muncitori se afla in conditii de munca dificile sau de exploatare, vor trebui sa suporte aceasta situatie sperand ca angajatorul isi va mentine – pentru o perioada nedefinita – aceasta disponibilitate de angajare.
Rolul angajatorului
Pds va putea fi eliberat doar daca angajatorul care a prezentat cererea de angajare din afara, se va adresa Ghiseului Unic pentru perfectionarea contractului de sedere (art. 5 bis, T.U. despre Imigrare) si va purcede la angajarea muncitorului autorizat la intrare. Pe de alta parte, daca angajatorul ar trebui sa-si schimbe idea si sa nu mai fie disponibil de a finaliza raportul de lucru la documentul de eliberare a autorizatiei, s-ar anula totul.
Exemplu practic: A fost sesizat cazul unei ingrijitoare constransa sa lucreze 14 ore pe zi (inclusiv sambata si duminica) la un batran pentru un salar de 500 euro pe luna; in cazul in care doamna ar vrea sa-si pastreze speranta de perfectionare a acestei proceduri de intrare, va trebui sa ramana in aceste conditii pentru cine stie cat timp. Daca interesata ar vrea, in schimb, sa scape de acest loc de suferinta pentru a cauta alte oportunitati, automat cererea sa ar fi anulata sau in ori ce caz procedura nu ar fi finalizata de angajator. Pe de alta parte nu ar mai fi posibil inlocuirea cu o alta cerere.
Consecintele mariri cotelor
Marirea cotelor vrea sa insemne in plus greutatea si incetineala procedurii, in realitate eliberarea a 170mii de autorizatii de intrare din exterior pretinde un anumit volum de lucru din partea oficiilor competente. Sunt putine si slabe noutati de autorizatii eliberate pana accum (aproape toate pentru munca sezoniera). Pe de alta parte procedurile sunt inca in curs pentru ca o data eliberata nulla osta incepe o alta perioada de asteptare pentru eliberarea vizei de intrare din partea consulatului competent.
Trecand de la 170mii la 350mii de autorizatii, incercam sa ne imaginam cat timp va fi necesar Ghiseelor Unice ale Prefecturii de a epuiza toate cererile. Nu este nevoie de multa fantezie gandind ca daca guvernul ar trebui sa limiteze gestionarea unui decret fluxuri marit numeric, dar cu procedura ordinara, foarte probabil nu va ajunge tot anul 2007 pentru epuizarea cotelor din 2006. Asta, desigur, imaginand ca angajatorii isi vor mentine disponibilitatea angajarii si ca angajatul nu va fi centrat de o masura legislativa de expulzare sau sa fie prins la frontiera.
Se poate intelege, deci, cat e de incerta posibilitatea de perfectionare a acestei proceduri.
Cand reintrarea acasa este foarte riscanta
Situatia se complica ulterior cand muncitorul provine din tari transoceanice, ce se pot ajunge doar calatorind in nava sau in avion. Asta pentru simplul motiv ca frontierele maritime si aeroportuare sunt mult mai controlate si deci iesirea de pe teritoriu (fara a lasa urme a prezentei in Italia si fara a risca expulzarea) este si mai dificila decat pentru cei care in schimb provin din una din tarile est europene traversand doar prin vamile terestre.
Din punct de vedere legal desigur nu exista nici o diferenta, nici in ceea ce priveste normativa aplicabila, nici in ceea ce priveste riscurile teoretice si practice. E sigur cu toate astea ca un lucru este sa mergi sa iei viza in Moldova sau in Romania, si un altul, in schimb, e sa mergi sa-l iei in Senegal sau in Brazilia.
Pentru a face un exemplu, tocmai cu cateva zile in urma ne-a fost prezentat cazul unei muncitoare moldovence ce utilizase decretul fluxuri 2005 si crezuse ca reusise deoarece angajatorul ei obtinuse la inceputul acestui an nulla osta; rientrase deci in tara ei, gasind modul de a evita ca pe pasaportul sau sa fie aplicate stampile de iesire din spatiul Shengen iar la inceputul verii obtinuse mult asteptata viza de intrare pentru lucru, astfel incat a intrat in deplina regula in Italia si a cerut - prin UTG – politiei competente eliberarea permisului de sedere.
Dupa o lunga asteptare si repetate tentative de a obtine raspuns, a fost notificat un aviz judiciar de refuzare a permisului pentru ca ”din controalele efectuate rezultase ca a iesit din Italia cu zborul XX in data de..... si ca deci se aflase ilegal prezenta pe teritoriul national”, suficient pentru a considera autorizatia deja eliberata drept anulabila pentru ca nu erau valabile ipotezele de a fi acordata.... Ca punct informativ, tot traficul aerian – in special dupa 11 Septembrie – este inregistrat cu minutiozitate.
O solutie fara riscuri: sanatoria
De mai multe ori am sustinut ca nu are nici un sens practic de a vorbi de o simpla marire a decretului fluxuri. Solutia reala, corecta si mai umana, care sa nu fie luat in ras fata de acesti muncitori ar fi aceea de o regularizare sau o sanatoria cat mai simpla sau, daca se prefera o definitie diversa, de o procedura de iesire la superficie.
O asemenea solutie ar fi ”economica” sub numeroase profiluri.
Sa luam in considerare, inainte de toate, un profil de bun simt, de minima umanitate si dreptate, care ar evita obligarea acestor persoane de a mai astepta, probabil, cel putin inca un an. Daca sanatoria din 2002 referitor la 700mii de persoane a fost aproape in intregime epuizate intr-un interval de 2 ani, pentru pronosticuri 540mii de autorizatii – ce in plus cer o procedura mai complexa pentru ca intereseaza nu doar birouri in Italia, dar si consulate italiene externe – e posibil sa credem ca va fi necesar mai mult decat un an.
Birouri aglomerate si lipsa impozitelor
Din punct de vedere birocratic aceasta procedura risca sa paralizeze ad literam birourile competente (U.T.G.), cu atat mai mult, sa blocheze toate celelalte desfasurari ce, de exemplu, privesc muncitorii care au deja un permis de sedere regular in Italia. Din punct de vedere strict economic, chiar si fara a considera aspectele umane chiar mai inainte evidentiate, prelungind cu mult timp aceasta regularizare ar insemna intarzierea platii contributiilor regulare, retinerilor fiscale, ce servesc la tot colectivul.
Efectuand o regularizare ar insemna in schimb ridicarea imediata a datelor produsului brut si a pietei de munca, datele contabile a caselor de asistente sociale si a averilor de stat, imbunatatind imediat situatia economica a tarii. Nu ca ar fi acesta aspectul principal, ca si mai sus precizat, dar se trateaza de un element ce merita a fi luat in considerare.
Continutul decretului fluxuri bis
Decretul a fost deja incheiat de catre guvern iar acum va fi analizat in amanunt de comisiile parlamentare competente. Voci de coridor estimeaza ca foarte probabil textul va ajunge fara modificari la publicarea sa in Gazzetta Ufficiale. Noi continuam sa speram ca acest decret va ajunge in schimb cu modificari esentiale si ca va fi transformat intr-un adevarat decret de regularizare.
Se precizeaza in aceasta privinta ca nu exista obstacole de tip tehnic legislativ la o eventuala decizie din partea guvernului in meritul unei regularizari sau a unei sanatoria, putand intr-adevar sa se ia masuri direct – fara a fi supus la votul parlamentar – pt promulgarea unei masuri legislative care sa aiba continutul substantial a unei regularizari. Aceasta s-a intamplat in toamna anului 1998 cu D.P.C.M. din 16 octombrie, cu care a fost decisa emiterea unui decret fluxuri ce permitea aplicarea cotelor acelor persoane care se aflau ilegal pe teritoriul Italiei, perfectionand raportul de lucru imediat pe loc.
Ar fi asadar posibil sa se faca o simpla sanatoria corectand schema decretului fluxuri si prevazand aplicarea directa in ce priveste cei prezenti deja in Italia. In practica, se trateaza de stabilirea pe cat posibil ca persoanele ce obtin nulla osta pe baza decretului fluxuri (ce prin urmare au demonstrat ca au un contract de munca legal si cazare si care nu au avut antecedente penale sau expulzari) sa poata obtine direct in Italia (daca sunt deja prezenti), permisul de sedere, eliminand faza consulara (eliberarea vizei de intrare) a procedurii. In fond si pana la urma, ar fi vorba despre regularizarea mai restransa si selectiva nemaivazuta in Italia, si nu doar, mai putin generoasa decat sanatoria adoptata de legea Bossi-Fini!
Pe moment insa nu pare ca aceasta dorinta ar fi, sau mai bine zis, aceasta dorinta pare a fi de partea unora, dar in cadrul unitatii guvernamentale punctele de vedere in aceasta privinta apar pe cat se pare diferite.
Cu catva timp in urma a fost in vizita la Padova Ministrul pentru Solidarietate Ferrero care a spus destul de clar ca, nu doar referitor la majoritatea parlamentara, dar si la unitatea guvernamentala, sunt puncte de vedere foarte diferite, si se pare ca pe moment nu exista spatiu pentru o posibilitate de regularizare. Evident credem ca ar fi inca spatiu pentru dialogare si ca nu se face o chestiune ideologica sau de lamurire.
Ce contine textul de decret
Este vorba de o schema foarte sintetica pt. ca se limiteaza a stabili, pentru anul 2006, o ulterioara cota de 350mii de intrari pe motiv de munca subordinata nesezoniera, de cetateni extracomunitari residenti in exterior. Nu este vorba de munca autonoma.
Aceste cote pot fi eliberate doar pe baza cererilor de nulla osta la munca care, in urma unei verificari a conditiilor de admisibilitate, sa rezulte legal si ca sunt prezentate in deplina regula de catre angajatori pana la data de 21 Iulie 2006. Stim ca totalitatea aproximativa a cererilor (540mii) a fost prezentata in 14 Martie. Chiar daca, din punct de vedere legal – al doilea Text Unic de imigrare inca in vigoare (art. 3 d.l. vo 25 Iulie 1998, nr. 286) – decretul fluxuri, atat primul cat si al doilea, sunt destinate sa dureze pe toata perioada anului, teoretic vorbind cererile puteau fi prezentate succesiv.
Un sugeriment important
Prin intermediul unei circulare, Ministerul Muncii, a precizat ca si in cazul in care nu ar mai fi fost reperate mult cautatele kit-uri, s-ar fi putut utiliza fac-simile, si trimite oricum cererea (prin Oficiul Postal, cu recomandata adresata Ghiseului unic de pe langa Oficiul Teritorial al guvernului (Prefectura) continand formularele, chiar daca nu in original.
Tinem sa spunem ca am procedat bine, in acel moment, sa sugerim de a prezenta oricum cererea, chiar si dupa 14 Martie, pentru ca am avut motiv de a crede ca existase un mod de marire a cotelor cu posibile consecinte de a considera si cererile succesive, cum de fapt s-a si intamplat.
Suntem multumiti ca am putut oferi ceva sanse de angajare regulara si obtinerea permisului de sedere chiar si acelora ce nu prezentasera cererea pana in data de 14 Martie.
Prezentarea cererilor
Data limita pentru prezentarea cererilor este de 21 Iulie. Asta inseamna ca, stand la formularea actuala a schemei, cererile prezentate succesiv sau cele care ar trebui inca sa fie prezentate, nu ar putea fi admise. In realitate, din punct de vedere interpretativ, nu este foarte clar aceasta limita indicata in proiectul decretului fluxuri bis, deoarece, cum a fost deja precizat, decretul ar trebui sa conserve validitatea pe toata perioada anului, relativa cotelor disponibile.
Exemplu practic – Daca cotele puse la dispozitie ar fi fost suficiente pentru a satisface toate cererile prezentate pana in data de 21 Iulie si daca ar fi fost consimtit satisfacerea altor cereri (sau mai bine spus daca ar fi ramas alte posturi), ar trebui retinut ca exista inca posibilitatea de a lua in considerare cereri prezentate succesiv.
Incercand nu dauneaza....
Inca o data, subliniind ca se trateaza de o simpla tentativa, pentru cei ce nu au prezentat inca cererea, vor putea trimite recomandata la Ghiseul Unic competent pe teritoriu. Recomandam intotdeauna ca ar fi o posibilitate efectiva de munca si sa nu se trateze in schimb de apelarea la anumiti oportunitsti ce vand, cum din pacate continua sa se intample, aceste oportunitati de regularizare.
Traduzione a cura di Mihaela Petean, che ringraziamo.
